Luni, 18 iulie 2022

“Asta e”, cum zice mereu românul resemnat. Infatuatul de Dan Petrescu și-a luat-o cu vârf și îndesat de data asta. Bravo lui, are o clauză de reziliere de 400.000 de euro dacă fraierii de la CFR Cluj îl dau afară. Să te scoată Pyunik (la penalty-uri, câte-o țâră, câte-un pic...). Erevan când tu ai pretenții de grupele Ligii Campionilor, vă dați seama cât de jos a ajuns fotbalul românesc. Să vedeți următoarea rușine cu cei de la Inter Club d´Escalades din Andorra (21 și 28 iulie). Dacă și ăia te scot, atunci lăsați-vă fraților, declarați forfait de la început și vorba ardeleanului, “mereți acasă”! Iaca n-a mai mers povestea cu 1-0. 

Au venit armenii și ți-au dat cu terenu-n cap, ți-au scos fotbalul din preocupări și ți-au arătat că degeaba ești campioana României de cinci ani. Asta e, frate, când din 100 de fotbaliști străini tu “ai dat țării” cam un sfert.

Încă o dată s-a dovedit că s-a muncit bine la acest nivel, totul e perfect, doar că ne bat toate echipele din Europa, indiferent de gradul lor valoric.

Urmează celelalte. Hai să vedem cine le dă cu terenul în cap. 

Dincolo de aspectele de ordin academic, conf. Univ. Dr. Csaba Lorinț, decanul Facultății de Mine a Universității din Petroșani este și un mare pasionat al fotbalului. Anii studenției (1999-2003) l-au apropiat foarte mult de rugby, de Știința Petroșani. Dar nu uită un moment întâmplat la mijlocul deceniului 8 din veacul trecut, de pe actualul stadion ”Petre Libardi”.

”Aveam 9 ani, era în vara lui 1986. Steaua București venise la Petroșani pentru un meci cu Jiul (nr. 21 iunie 1986, semifinala Cupei României, Jiul – Steaua 1-2). A fost o nebunie, vreo 20000 de spectatori. Jiul abia promovase în Divizia ”A”. Nici acum nu știu prin ce conjunctură am ajuns la stadion, luat de valul copiilor de la bloc, ceva de genul ăsta. Am rămas fascinat de atmosferă, de lume, de fotbaliști. La finalul meciului nu știu prin ce împrejurare am ajuns undeva între tunelul pe unde veneau jucătorii și terenul de joc. La un moment dat, ieșea de pe teren grupul celor de la Steaua. M-am îndreptat spre ei și l-am prins pe Marius Lăcătuș de mâneca de la tricou. Aproape că nu mai voiam să-i dau drumul, dar până la urmă s-a eliberat din strânsoarea mea. Am rămas ani de zile focusat pe acea imagine și uite, acum, apropo de aniversarea stadionului, mi-am readus aminte”, povestește Csaba Lorinț.
”În altă ordine de idei – povestește decanul Facultății de Mine – în anii studenției mele, la începutul anilor 2000, îmi aduc aminte de meciurile memorabile de pe stadionul Știința cu generațiile unor rugbyști-studenți de mare valoare, precum Al. Lupu, Bolea ”Buldogul”, Marian Constantin, Daniel Ivan, Piu, Drăgoi, Claudiu Stelian, Pingert, frații Buburuzan. Erau dueluri aprige pe Știința, sus la Brădet, studenții fiind suporteri înfocați."

Jiul - Steaua 1-2 (goluri Vancea resp. Radu II și Bărbulescu) pe 21 iunie 1986, în semifinala Cupei României. Steaua a venit atunci cu CCE, în formula: Stângaciu - Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu - T. Stoica, Majearu (L. Bălan), Balint, Boloni - Lăcătuș, Radu II.