Luni, 28 noiembrie 2022

Asta, în condițiile în care se vehiculează în forurile superioare ale fotbalului ca să se reducă din durata reprizelor, acum în timp de 45 de minute.

Oricum, tare de tot faza cu prelungirile la infinit, care fac ca unele echipe să termine meciurile cu fotbaliștii căzuți lați pe spate.

Este o găselniță puțin ciudată, ca să nu mai vorbim de monstruasele mașinării care semnalează un offsaid și la o aripă de furnică.

Hai că-i fain!

„Conte Verde”, vaporul care pornea în anul 1930 spre primul Campionat Mondial în Uruguay.

Primele țări participante, România, care îl avea în lot pe tânărul Nicolae Kovacs, de numai 18 ani. Un puști care începuse fotbalul la Chinezul Timișoara, ajungând repede în echipa Națională. Va mai juca în cariera sa la C.A Oradea, Valenciennes (Franța), Ferar Cluj, Crișana Oradea, încheindu-și cariera ca fotbalist tot la Chinezul Timișoara.

Va juca și la Campionatele Mondiale din 1934 în Italia și Franța 1938, fiind unul dintre cei 4 fotbaliști români cu trei apariții la campionatele mondiale.

La vârsta de 45 de ani va deveni antrenor, prima echipă la care va activa fiind „U” Cluj, în sezonul 1946 – 1947. Vor urma apoi Ferar Cluj, I.C.O Oradea, „Poli” Timișoara. C.S.M Mediaș în 1954 ajungând în Valea Jiului.

Aici a pregătit pentru scurt timp echipa Jiul (pe atunci se numea Minerul), într-un campionat în care, petroșenenii au terminat pe locul 9 din 14 echipe.

Era o echipă cu jucători remercabili, printrre care Crâsnic, Romoșan, Lică Panait, Farkas I și II, Turcuș, V. Gabor sau Paraschiva.

CUPA BALCANICĂ NOIEMBRIE 1978 | LA UN PAS DE TROFEU

În sezonul 1977-78 competiția se afla la cea de-a 16-a ediție. Fusese o toamnă nu prea strălucită pentru echipele de club românești în cupele europene, Jiul trebuia să apere prestigiul acestui fotbal.
După o calificare în dubla cu echipa bulgară Slavia Sofia (0-2 și 3-0), pe 16 noiembrie 1978, este programată prima manșă a finalei, la Petroșani. Adversar, echipa iugoslavă (acum din Croația), N. K. Rijeka, înființată în 1946, ocupantă la acea oră a locului 9 în campionat. Ca o curiozitate, în lotul antrenat de I. Spasoevici, se afla și unicul fotbalist surdo-mut din lume, component al echipei naționale iugoslave, Desnita, care marcase anterior un gol în meciul România-Iugoslavia!
Printre componenții echipei iugoslave, Avramovici, Hrstici, Țukrov sau Desnița, nume respectate în fotbalul iugoslav la ora aceea, fiind componenți ai echipei naționale! Până la meciul cu Jiul, iugoslavii eliminaseră echipele Skanderbeu (Albania) și Aris Salonic (Grecia).
Jiul începe jocul ofensiv, cu o mare ocazie a lui Sălăgean (min.2), Bucurescu ratând și el (min.30), după o combinație Stoichiță-Mulțescu-Ciupitu.
Introducerea lui Dumitrache după pauză dinamizează jocul Jiului în atac, vine golul lui Gigi Mulțescu (min.54), vor mai înscrie Dumitrache și Sălăgean, dar golurile sunt anulate pe motiv de ofsaid.

Scorul a rămas 1-0…
Returul, pe 13 dec. 1978, va găsi la Rijeka o echipă gazdă mult mai motivată, dar și cu un arbitraj părtinitor.
Stadionul „Kantrida” de pe malul Adriaticii a aduna vreo 8.000 de spectatori, care se bucură de un gol de 1-0 în min. 11, autor Tomici, marcat dintr-un flagrant ofsaid nesemnalizat de arbitrul grec Moshopoulos. În min. 25 va fi 2-0 pentru iugoslavi (gol Desnița), lui Tr.Stoica i se anulează un gol perfect valabil. Sălăgean va reduce din handicap, 2-1, gol cu capul în min. 54, apoi Gigi Mulțescu (min.56) este eliminat nejustificat, Desnița va majora (min.70) dintr-un penalty care nu a fost, pentru ca tot Desnița (min.74) să pecetluiască scorul final de 4-1 și căștigarea Cupei Balcanice.
Așa s-a încheiat aventura Jiului într-o finală de cupă europeană.